Copiii au ritmuri diferite de dezvoltare si achizitie. Prin urmare, unii pot incepe sa vorbeasca mai repede, iar altii mai greu. Sunt cateva modalitati, insa, prin care noi, adultii din jurul lor, putem creste posibilitatea ca ei sa achizitioneze limbajul verbal in mod armonios si eficient. Iata cateva exemple:
Comunicarea.
Inca din primele zile de viata, copilul are nevoie de prezenta noastra, si nu doar pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, ci si pentru stabilirea unei conexiuni fizice si emotionale cu o alta persoana. Astfel, chiar daca nou-nascutul nu isi are toate simturile dezvoltate pe deplin, inca, noi trebuie sa comunicam permanent cu el prin atingeri, imbratisari, vorbindu-i, cantandu-i. Chiar daca inca nu descifreaza cuvintele pe care i le spunem, el va stabili o legatura cu noi, iar asta va reprezenta baza comunicarii viitoare.
Asteptam sa ceara.
Odata ce bebelusul creste, iar dorintele si nevoile lui se diversifica, trebuie sa ne adaptam si noi comportamentul si sa incepem si noi, sa cerem lucruri de la el. In felul acesta, atunci cand copilul pare ca vrea ceva, si este in etapa premergatoare initierii limbajului sau chiar la inceputul acesteia, nu ii mai dam de fiecare data tot ceea ce isi doresti, fara sa manifeste un comportament de cerere. In acest sens, copilul poate folosi cuvinte („da”, „haide”, „vino”, „vreau” etc.), onomatopee, sau limbaj non-verbal (ne trage de mana, ne arata, aduce un obiect reprezentativ pentru dorinta).
Incurajam orice emitere vocala.
Unii copii emit, inca de la inceput cuvinte inteligibile sau chiar pronuntate perfect, dar altii incep emisia cu structuri sau cuvinte putin inteligibile. In aceasta prima etapa, noi trebuie sa incurajam eforturile copilului; aceasta nu este o etapa de corectie ci una de suport si explorare. Asa ca, ii oferim copilului modelul corect de pronuntie, dar nu insistam ca acesta sa il reproduca, char daca alti copii de varsta lui fac asta.
NU mentinem copilul intr-un stadiu inferior de dezvoltare.
Ca majoritatea lucrurilor, viata copilului este un proces constant de evolutie. Asta inseamna ca pana sa ajunga intr-un anumit stadiu (sa vorbeasca fluent si corect), copilul trebuie sa treaca prin mai multe etape. In primul an de viata, aproximativ, el este sugar, iar noi in aceasta etapa ne folosim de diverse instrumente pentru a facilita o alimentatie coresta si un confort. Ma refer la biberon, suzeta, scutec… acestea sunt necesare in primul an, eventual primii doi ani de viata. Folosirea lor dupa aceasta perioada, insa, nu face decat sa mentina copilul intr-un stadiu inferior de dezvoltare. Nu este de mirare ca un copil de 2,5 ani, care inca foloseste suzeta si biberon constant, nu vorbeste. Acest copil nu isi antreneaza muschii elementelor aparatului fonoarticulator si, ramanand in aceasta etapa, nu este pregatit pentru emisie.
Jocul si timpul de calitate.
Revin la comunicare si accentuez importanta stabilirii unei relatii intre noi si copil. Odata cu depasirea etapei de sugar, copilul va dezvolta interese mai variate. Va dori sa se joace in afara patutului, cu jucarii. Iar noi trebuie sa ne implicam in acest joc. Si chiar daca timpul nu ne permite sa petrecem cateva ore zilnic alaturi de copil, putem sa ne alegem 2-3 momente pe saptamana in care sa intram in jocul lui. In aceste momente este important sa ne jucam nu ce credem noi ca este distractiv sau educativ, ci ceea ce isi doreste copilul. Si trebuie sa incercam de asemenea, sa minimizam expunerea la tehnologie si sa o inlocuim cu prezenta noastra. Trebuie sa avem mereu in vedere ca daca nu comunicam mereu cu el, copilul nu va avea ce sa ne spuna si de ce sa vina spre noi atunci cand este momentul sa vorbeasca.
Modele vorbale corecte.
Stiu cat sunt de dragalasi copiii, mai ales cand abia incep sa vorbeasca si pocesc cuvintele. Si de multe ori, cadem in capcana de a-i imita noi pe ei, in loc sa se intample invers. Ei bine, acest comportamnt este gresit. Copilul invata de la noi forma cuvintelor si cum se pronunta corect, iar daca noi ii oferim modele gresite, la care se adauga si dificultatea cu care emite deja, nu ajungem foarte departe. Folosim: onomatopee. Nu folosim: alintaturi, diminutive, cuvinte pronuntate gresit in urma imitarii copilului.
Expunerea la mediul social.
Este foarte clar deja ca achizitia limbajului se face prin imitatie. Si este mult mai adecvat pentru un copil sa imite pe cineva cat mai apropiat de varsta lui, decat pe un adult. Asa ca, este de recomandat sa ne ducem copiii in parc, la playdate-uri cu alti copii, si in orice alt context social. Va invata nu doar sa imite modele verbale, dar si sa coopereze, sa comunica cu persoane diferite si sa fie deschis in fata unor lucruri noi.
Expunere la lucruri noi.
Sunt copii care invata, spontan, din mediu, fara o dirijare a invatarii din partea adultului. Este important sa ne implicam in aceasta situatie, pentru a organiza informatiile stocate de copil. De asemenea, sunt copii care invata spontan mai putine lucruri, iar acestia au nevoie de suport constant si de expunere la situatii de invatare organizata. Ce inseamna asta? Inseamna ca trebuie sa ne uitam pe carti cu animale, sa le „predam” culori, numere, forme etc. Trebuie sa retinem insa, ca este important pentru copil sa stie acele lucruri care sa il ajuta sa comunice mai bine si sa faca conexiuni intre deferite fenomene. Nu il incarcam cu informatii nefolositoare.
Concluzia acestui articol ar fi aceea ca trebuie sa comunicam noi cu ei, pentru ca ei sa invete sa comunice cu noi. Si adaug observatia ca recomandarile de mai sus nu ii vizeaza doar pe parinti, ci pe toti adultii din jurul copilului.
In cazul in care sunteti totusi ingrijorati de evolutia limbajului copilului dumeneavoastra, apalati la un logoped, care eventual, sa va indrume pe mai departe.
Leave A Comment